Articolul se referă la temele:

Vederea copilului: patologii congenitale0

Nistagmus (tulburări de vedere)

Dacă după 2 luni privirea copilului încă nu se fixează asupra obiectului care-l interesează (ochișorii efectuează mișcări oscilante), nistagmus-ul n-ar trebui să fie exclus. Aceasta cauzează copilului nu doar daune estetice: în cazul unei asemenea patologii pe retină imaginea nu se formează și vederea repede cade.
De cele mai multe ori cauza nistagmus-ului este afectarea sistemului nervos, ceea ce înseamnă că este necesară consultația medicului neurolog. .
Dacă afecțiunea este serioasă, atunci, cu părere de rău, nistagmus-ul este problematic de a fi tratat. Dar un tratament complex, indicat de medicul neuropatolog, și operația pe mușchii ochiului pot duce la succes.

Ptoza congenitală

Ptoza — căderea pleoapei superiaoare: unul sau ambii ochi nu se deschid în totalitate, deoarece ca urmare a unui traumatism provocat în timpul nașterii, este afectat nervul sau mușchiul, care ridică pleoapa superioară.
Uneori din cauza ptozei, pleoapa nu acoperă pupila. În acest caz, copilul poate privi obiectele la diferite distanțe și nu apare strabismul. Vederea se dezvoltă, ceea ce semnifică că nu este nevoie urgent de operație plastică, aceasta poate fi amânată. Totuși, ochiul trebuie antrenat prin intermediul diferitor exerciții speciale.

Dacriocistită (inflamația sacului lacrimal)

Această problemă se întâlnește la 10-15% dintre copii. Afecțiunea este numită dacriocistită. Simptome: secreții din ochi, lăcrimare excesivă, cruste la nivelul pleoapelor.
Este foarte important să fie identificată această boală la timp. Chiar și medicii frecvent o confundă cu conjunctivita. Doar după ce tratamentul cu picături nu este efectiv, micuțul este cercetat de un oftalmolog. Respectiv, tratamentul este amânat...
Cauzele dacriocistitei sunt specifice. În perioada dezvoltării fătului în uter canalul lacrimal este acoperit de o membrană, care trebuie să se absoarbă după naștere. Uneori acesta nu se absoarbe și acoperă fluxul de fluid lacrimal. În acest caz, picăturile nu sunt eficiente: este nevoie de masaj al sacului lacrimal. Procedura nu este atât de strașnică, precum pare a fi denumirea acesteia. Oftalmologul le va arăta părinților cum se face acesta. Dacă boala nu este avansată, peste o săptămână membrana în sfârșit își va aminti ce trebuie să facă, se va sparge în mod benefic și totul va fi bine. Însă dacă până la aceasta, o perioadă îndelungată a fost aplicat tratament pentru o conjuctivită care, de fapt, nu există, masajul ar putea fi neefectiv. Secrețiile se vor păstra și va fi necesar să se efectueze tubajul canalului lacrimal, pentru a sparge membrana cu o sondă specială.

Prezbitism congenital

Acuitatea vederii depinde de puterea de refracție a ochiului, pe care oftalmologii o determină la copiii de orice vârstă cu ajutorul unor rigle speciale.
În cazul vederii de 100 %, imaginea se fixează exact pe retină. În care puterea de refracție a ochiului este excesivă, imaginea se va fixa în fața retinei (miopie), în cazul puterii de refracție slabe, invers, imaginea se fixează în spatele retinei (prezbitism).
Nu trebuie să fie confundat prezbitismul fiziologic, care persistă la toți copii, cu cel patologic. Prezbitismul fiziologic este scurt (până la + 3 ani) și treptat scade. Până la vârsta de 3 ani, aceasta de regulă dispare, dar, în anumite cazuri, poate dura până la 6 ani.
În ce caz, copilul trebuie tratat de prezbitism? Medicul vă va spune dacă există o asemenea necesitate. Tratamentul este necesar dacă:

  • gradul de prezbitism este prea înalt;
  • aceasta nu trece într-o anumită perioadă de timp, pe măsura creșterii copilului;
  • identificarea astigmatismului (la un ochi, dar în diferite direcții există și prezbitism, și miopie).

    Iată care sunt simptomele experioare ale prezbitismului congenital.

  • Copiii cu prezbitism congenital sunt indiferenți chiar și față de cele mai viu colorate jucării: le este prea greu să-și focusese privirea. Micuțul vede ca prin "ceață"..
  • Încercând să privească anumite obiecte, copilul forțează ochii, deseori îi freacă cu mânuțele. În rezultat  —  pleoape inflamate, ochi înroșiți; este posibil strabismul convergent.

Miopie congenitală

Miopia alarmează mai mult medicii, decât prezbitismul. Miopia congenitală se întâlnește la 5-7 % dintre micuți, dintre care în 30% suferă un singur ochi, iar o asemenea situație înrăutățește patologia și poate cauza orbirea.
Lipsa prezbitismului fiziologic, poate însemna că la vârsta de 1 anișor sau mai târziu, copilul va avea miopie. Odată cu creșterea globului ocular, imaginea obiectului se focusează deja nu pe retină (ceea ce este necesar pentru o vedere clară), ci în fața acesteia, adică există o încălcare. Iar dacă miopia se observă încă de la naștere, aceasta deseori progresează.

Simptomele exterioare ale miopiei congenitale sunt următoarele:

  • Copilul trage jucăriile spre față.
  • Atunci când privește la distanță, i se îngustează ochii.
  • Atunci când privește în depărtare, apare exotropia.

Dacă ați observat la copil asemenea simptome, mergeți urgen la medic! Cu cât mai repede veți începe tratamentul, cu atât mai eficiente vă vor fi eforturile.
În grupul de risc a persoanelor care pot avea miopie congenitală sunt copiii, ai căror părinți sau rude suferă de miopie. În familiile în care un părinte are o vedere bună, de miopie suferă fiecare al treilea copil.
Există și factori mai simpli, care acționează negativ asupra vederii copilului. Micuții care locuiesc în familii de fumători. Aici nu este vorba despre niște aspecte estetice, ci de un anumit nivel de daltonism, când copilul nu percepe nuanțele fine și de trecere (albăstru, roz și altele).

Astigmatism congenital

În cazul astigmatismului, corneea ochiului în două direcții diferite are putere de refracție diferită. Aceasta reprezintă o cauză comună a acuității vizuale reduse la copiii de vârstă școlară.
În cazul unui nivel scăzut de astigmatism, copilul poate să nu observe diferența dintre imagini. În cazul astigmatismului accentuat, conturul obiectelor este denaturat: obiectele rotunde par a fi aplatizate pe o parte, linia dreaptă pare întreruptă, perpendiculară  — pe diagonală... Micuțul nu primește abilități ce presupun măsurarea cu ochiul. Îi este dificil să deseneze, să modeleze, să scrie, să citească. La fel ca miopia, astigmatismul frecvent se transmite genetic.

Simptomele astigmatismului accentuat în mare parte se aseamănă cu cele ale miopiei.

  • Copilul încrețește privirea, aduce imaginea prea aproape de față.
  • Înclină capul pe o parte, pentru a vedea imaginea.
  • Își freacă ochișorii, ei se înroșesc.

Glaucom congenital

Da, glaucomul, la fel ca și cataracta, poate fi nu doar provocată de vârstă, ci și congenitală.
În caz de glaucom înnăscut, vederea este amenințată de creșterea tensiunii intraoculare. În interiorul ochiului sănătos, datorită echilibrului dintre fluxul și refluxul de lichid, se menține în permanență o tensiune egală cu valoarea de 18-22 mm Hg. În caz de glaucum, circulația este defectă, lichidul se adună, tensiunea interoculară crește. De aici — efortul ridicat asupra nervului optic și asupra altor structuri. Aportul de sânge la ochi este întrerupt, aceasta cauzează moartea fibrelor nervoase de la nivelul retinei și a nervului optic.
Ochiul copilului se mărește, este împins înainte, ceea ce împiedică închiderea până la sfârșit a pleoapelor. Uneori apare cataracta — opacifierea corneei.
Glaucomul congenital poate fi tratat doar prin aplicarea tratamentului chirurgical, alte tratamente nu sunt efective, iar copilul trebuie să fie salvat de orbire. Dacă nervul optic încă n-a fost deteriorat, poate fi salvată vederea bună.
Chirurgul va efectua sclerectomia, care va permite restabilirea echilibrul natural de lichid în ochi. Dacă copilul a avut o problemă congenitală a vederii, este necesar în fiecare an să efectuați o vizită la medicul oftalmolog. Mai ales, aceasta vizează persoanele care au suferit de glaucom. Uneori, peste câțiva ani după intervenția chirurgicală a cataractei, se dezvoltă glaucomul secundar, care este necesar de a fi investigat de medici.

Retinoblastom congenital

Retinoblastom — tumoare melignă a retinei, care în stadia timpurie poate fi diagnosticată doar de medic.
Aceasta se transmite genetic sau apare în mod sporadic. Dacă nu sunt întreprinse măsuri urgente, retinoblasmul amenință copilul nu doar cu orbirea, dar și cu moartea. Cu toate acestea, acesteia i se face cu bine față. Uneori se reușește să fie salvat ochiul, iar parțial chiar și vederea.
În stadiile incipiente utilizate aplicațiile de radiație. Acestea se cos la scleră, în locul proiecției tumorii, care este distrusă de materialul radioactiv. Dacă acest moment este ratat, apare pericolul răspândirii tumorii, în acest caz există o singură cale: îndepărtarea ochiului.

Atrofia nervului optic

Aceasta presupune afectarea fibrelor nervoase, prin care semnalele sunt transmise de la ochi, la centrele vizuale ale cortexului cerebral. Cauza de bază a bolii — diverse leziuni ale structurii cerebrale. Atrofia completă a nervului optic se întâlnește rar și semnifică lipsa vederii; în cazul atrofiei parțiale totul depinde de nivelul și locul leziunii nervului optic.
Se aplică un tratament de stimulare cu ajutorul echipamentului și terapiei speciale, care îmbunătățește procesele metabolice de la nivelul creierului.

Așadar, în general, nivelul actual al medicinei și oftalmologiei permit repede și fără durere de a soluționa problemele vederii. Și, până aparatul vizual al copilului nu este format, există șansa de a atinge succesul maxim.

Atenție: risc!

Dacă copilul are ochii inflamați, nu picurați lapte matern în ei!

  • Este un teren propice pentru germeni.
  • Grăsimea pe care o conține laptele, împiedică fluxul de lacrimi.
  • Sursa: Интернет-портал Semia.md
    Îmi place

    Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

    Produse și servicii la tema

    Vezi harta
    • Ovisus Centrul de chirurgie oculară

      or. Chișinău, str. Ion Creangă, 22/2
      022 27-06-75, 0 69-116-589

    Comentariul dvs.

    Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

    Parteneri noi

    Cele mai interesante

    Teme populare a rubricii «Sănătatea copilului»

    Articole populare a rubricii «Sănătatea copilului»