Articolul se referă la temele:

Cum ne punem dorințe, în perioada sărbătorilor de iarnă, ca acestea să ne aducă mai multă împlinire?0

Cum ne punem dorințe, în perioada sărbătorilor de iarnă, ca acestea să ne aducă mai multă împlinire?

Sărbătorile de iarnă sunt sărbători cu mai multe semnificații pentru fiecare dintre noi. Toți am fost copii, am avut dorințe, am așteptat cu nerăbdare să le vedem realizate, fie că acestea depindeau de efortul propriu sau de… "Moș Crăciun" adică de forțe exterioare și pe care nu le puteam controla. Totodată, cu toții ne-am întâlnit cu starea de dezamăgire, în momentele în care, fie dorințele nu deveneau realitate, fie acestea nu aduceau bucuria pe care am așteptat-o.

Ce putem face ca să păstrăm magia și să ne bucurăm de iarnă și de sărbători, fără a aștepta ceva anume, fără a depinde de micile detalii, fără a juca la o loterie bizară și întâmplătoare a sorții, în ceea ce privește dorințele noastre?

În primul rând să vedem care sunt motivele a ceea ce se întâmplă (de ce vine dezamăgirea și de ce doare atât de mult):

  • Ca și multe alte ritualuri și credințe care ne "ajută" să ne punem dorințe, sărbătorile de iarnă, ciocnitul paharelor cu șampanie, dorințele scrise pur și simplu, ne lasă pradă credinței că soarta nu depinde de noi, că este un dat și nu avem cum să o influențăm. Pe de o parte, într-adevăr nu putem controla tot și toate, așa cum ne-am dori, pe de alta, dacă lăsăm vântul să hotărască dacă vom obține sau nu ceva, riscăm să rămânem doar cu speranța. Când eram mici, într-adevăr puteam doar să cerem, să plângem, să fim cuminți… ca să primim ce ne doream, problema este că atitudinea rămâne aproape aceeași, când am putea pur și simplu să ne recunoaștem puterea de a ne satisface acea nevoie.

  • Nu am înțeles încă pentru ce avem nevoie de dorințe. Da, de fapt dorințele au funcția de a ne motiva, de a ne scula din pat, de a ne face să continuăm, de a ne împinge. Ele nu există pentru a fi neapărat îndeplinite. Când eram mici, ni se cerea să fim într-un fel anume, să ne comportăm cumva și să evităm anumite comportamente, pentru a primi ceea ce doream, eram condiționați deci. Dorințele erau un instrument de reglare a comportamentului, fără ele ar fi fost dificil să ne autoreglăm (de fapt să fim reglați din afară). Acum, când am crescut, avem impresia că dacă vom fi „cuminți” ni se vor satisface, la fel din afară, dorințele. Ceea ce nu am înțeles încă este că dorințele au căpătat un alt sens și rol, acela de a ne dezvolta, de a ne trage în direcția bună. Iar atunci când nu se împlinesc, ne putem întreba: am făcut ceva pentru dorința mea? Dacă da, foarte bine, cu siguranță am dezvoltat ceva, dacă nu, este un semnal că mai avem de lucru.

  • Hormonii, bată-i vina, și aici sunt implicați. Dopamina are un rol foarte important în acest sens. Când ne dorim cu ardoare ceva, aceasta are un nivel ridicat pentru a ne ajuta să facem tot posibilul ca să obținem, când primim acel rezultat, este și atunci prezentă, dar în doze mai mici, ceea ce este firesc și foarte bine, așa funcționăm. De aceea apare un gol și o senzație că nu asta credeam că vom simți… un fel de dezamăgire. Ceea ce avem de ținut minte aici este, din nou, nu pentru asta ne-am dorit atât de mult, ci pentru a ne mișca din loc. Iar dacă dorim să fim satisfăcuți indiferent de situație, ar fi bine să căutăm în altă parte, nu în asemenea realizări (dopamina este despre plăcere de scurtă durată oricum).

  • Avem încă răni referitoare la dezamăgiri din copilărie, iar când ajungem în contexte care se aseamănă, ne simțim de parcă am fi iar mici, neputincioși, dezarmați, incapabili de a face ceva pentru noi înșine. Cei mai mulți dintre noi suntem adulți în tot sensul cuvântului, avem succese, avem realizări, dar când ajungem în anumite momente, ne copleșesc emoții de copil, nu cele mai plăcute…

Ce putem face?

  • conștientizăm că suntem mai vulnerabili acum în toate sensurile și să admitem că dorințele noastre pot fi dorințele copilului dezamăgit din noi;

  • Să ne asumăm responsabilitatea moșului în propria viață (eu sunt moșul meu, ce doresc să aduc în viața mea?);

  • Să ne bucurăm de cale și de dezvoltare în drum spre fiecare dorință;

  • Să fim recunoscători pentru orice rezultate;

  • Să celebrăm ceea ce am obținut (să ne spunem nouă ce ne-am fi dorit să auzim de la persoanele foarte importante, atunci când avem un succes, oricare ar fi el);

  • Să fim blânzi cu noi înșine, atunci când nu realizăm ce ne-am dorit, așa cum ar putea fi un părinte foarte grijuliu și înțelegător cu un copil care a nimerit în aceeași situație. "Este un fleac!", "Mare lucru că ți s-a întâmplat!", "Măi, măi, măi ce dorință mai aveai și tu!", nu sunt cele mai bune exemple de grijă, deci ar fi bine să fim atenți ce ne spunem în mintea noastră în asemenea momente.

  • Să ne explorăm și vindecăm propriile traume, inclusiv cele legate de dorințe din copilărie și dezamăgiri, cu ajutorul unui psiholog;

  • Să facem partea noastră de lucru, chiar dacă lăsăm și universul să ne ajute, în îndeplinirea lor.


Vera Budan
Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Vera Budan — Psiholog Tel.: 079 03-65-86 psiholog-verabudan.md

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Psihologi»

Articole populare a rubricii «Psihologi»