Cum scăpăm de ipohondrie și încetăm a ne considera bolnavi?1

Silvia Strogotean 5 septembrie 2018 3218

Comentarii 0 Produse și servicii la tema

Cum scăpăm de ipohondrie și încetăm a ne considera bolnavi?

Regăsim frecvent, în jurul nostru, printre prieteni, rude sau cunoscuți, persoane care cred despre sine că suferă de nenumărate boli sau că, dacă acestea încă nu se manifestă, îmbolnăvirea este iminentă. Este vorba despre ipohondri, oamenii care trăiesc în permanență cu gândul că sunt bolnavi de ceva. În cele ce urmează, psihologul Silvia Strogotean, va vorbi despre principalele cauze ale ipohondriei și va oferi răspuns la întrebarea – Cum scăpăm de această stare?

Probabil o mare parte dintre noi, având anujtmite simptome fizice, prima sursa la care apelează este internetul. După aceasta pot urma diferite scenarii: cineva va citi și imediat va uita informația, cineva își va programa vizita la medic, iar altcineva va fi sigur că și-a găsit diagnosticul... și nu unul simplu, ci o boală gravă care este greu de tratat.

Ultimul scenariu este despre ipohondrici, cei care își atribuie boli ce în realitate nu le au, sunt neliniștiți și sunt preocupați obsesiv de starea sănătății proprii. De exemplu, o simplă durere de cap pentru un ipohondric poate să însemne că suferă de o tumoare cerebrală sau un oarecare fel de cancer. Și nu, aceasta nu e o simulare sau încercare de a atrage ateția celorlalți! Ei chiar cred cu adevărat!

Cauzele apariției unor astfel de stări sunt multiple:

experiența proprie a unei boli dificile sau a unei persoane apropiate;
pierderea unei persoane dragi, drept urmare a unei boli incurabile;
stresul puternic și îndelungat;
starea de suspiciune excesivă poate rezulta din hipertutela părinților. Părinții îngrijorați excesiv, fără să-și dea seaman, ar putea să inducă copilului o atitudine incorectă față de boli. Deasemenea, lipsa atenției parentale, la fel poate declanșa atitudini ipohondrice, ca mecanism inconștient și modalitate de a atrage atenția;
informarea excesivă. Ne place ori nu, prea multa informație poate avea un impact nefast asupra sănătății noastre psihice. E suficient de accesat simptomele unei simple răceli și în rezultat veți primi aceleași simptome, de la o simplă gripă până la o infectie HIV.

Ipohondria, este o tulburare de ordin psihologic. Prin lamentările lor, ipohondrii nu încearcă decât să transmită nevoia lor de a se simți în siguranță, de a atrage atenția și afectiunea celorlalti.

Ce e de făcut și cum scăpăm de ipohondrie? Există multe modalități. Puteți încerca să rezolvați pe cont propriu (dacă există doar o suspiciunii excesive), urmând următoarele recomandări:

Dacă aveți niște simptome fizice și bănuiți o anumită boală, programați o vizită la medic;
Până a consulta medicul, evitați căutările pe net despre simptomele dvs. Fiecare organism uman este diferit, iar internetul nu poate face un diagnostic personalizat, spre deosebire de medic;
Dezvoltați gândirea pozitivă: fiecare individ are puterea de a-și controla viața, acționând conștient asupra evenimentelor din viața acestuia. Fiecare gând emite frecvențe magnetice care atrag alte gânduri gemene. Deci dacă o să gândiți că sunteți bine, cel mai probabil așa și se va întâmpla.
Găsiți un hobby. Psihologii spun că hobby-urile sunt cele mai bune surse de emoții pozitive și reduc stresul. Practicate pe termen lung, pot avea influență benefică asupra sănătății;
Plimbările la aer liber sunt o modalitate excelentă pentru relaxare. Acestea detașează de la grijile cotidiene;
Practicați sportul. Sunt bine cunoscute beneficiile practicării sportului, și nu am să le menționez. Doar vreau să accentuiez că astfel se reduce riscul mai multor boli.

Dacă aceste recomandări nu au ameliorat starea, iar consultația medicului nu v-a liniștit, atunci este cel mai indicat să vă adresați unui psihoterapeut. Psihoterapeutul îl va ajuta pe ipohondric să-și schimbe gândirea, modificând modelul de comportament al acestuia.

Este important ca rudele și persoanele apropiate să ofere suport persoanelor ce suferă de ipohondrie. Dar cel mai importantă să fie răbdătoare, mai ales în cazul în care e vorba de tulburare hipocondrică, deoarece aceasta se depășește în timp, și nu întotdeauna foarte scurt.

Silvia Strogotean

Psiholog. Psihoterapeut în formare în psihoterapia catatim-imaginativa. Lector universitar. Domeniul de interes: Psihologia perinatală. Specializarea pe teme — aspecte psihologice ale sarcinii și/sau planificarii acesteia, nașterea, infertilitea psihologică, parentalitatea din perspectiva personalității părintelui (frici, dificultăți etc.).

Îmi place