Problema lingvistică în familiile bilingve2

Dacă faceți parte dintr-o familie bilingvă, cu siguranță că încă în timpul sarcinii v-ați gîndit care dintre limbi ar trebui să devină maternă pentru copilul dvs.? Sau poate ambele? Și dacă rămîneți la cea de a doua opțiune, oare nu le va încurca copilul? Oare nu-i va afecta acest lucru dezvoltarea vorbirii, din cauza unui flux prea mare de informații?

Psihologii spun că un copil poate învăța de la naștere și două, și trei, și chiar patru limbi. Și nu le va încurca, dacă părinții vor lua atitudinea corectă față de acestă problemă.

Stabiliți prioritățile

Înainte să decideți cîte limbi vor deveni materne pentru copilul dvs., trebuie să vă clarificați de ce ați avea nevoie de asta. Desigur părinții sunt flatați cînd copii cresc educați și multilateral dezvoltați. Dar să obligi copilul să învețe, de exemplu, limba germană, așa doar "ca să fie",cu siguranță nu are sens. Dacă în preajma copilului nu vor fi vorbitori de acestă limbă, atunci cu certirudine el n-o va asimila corect. C.Ciucovschi descria o situație în care părinții, vorbitori de rusă, comunicau cu copii lor doar în franceză, deși nu o cunoșteau destul de bine. Asta, pentru că, atunci asta era o limbă internațională "la modă". În rezultat, acești copii au crescut și posedă o limbă foarte simplă și săracă.

Dacă în famila dvs. sunt deja vorbitori de 2-3 limbi, sau dacă locuiți într-o țară în care toți vorbesc o altă limbă – atunci învățați copilul aceste limbi. Asta va fi doar în folosul lui. De altfel, s-a demonstrat că un copil bilingv poate întrece, în mai multe privințe, copiii de aceeași vîrstă.

Strategia lingvistică

Așa dar copilul poate fi "imunizat" concomitent pentru mai multe limbi materne, dar important e să alegeți strategia lingvistică corectă pentru nu-l zăpăci.

Strategiile pot fi diferite:

1. Cea mai populară – "Un părinte – o limbă". Fiecare dintre părinți vorbește cu copilul doar în limba sa maternă. Astfel copilul vă învăța să deosebească limba "mamei" și limba "tatălui" și nu le va mixa.

2. Dacă trăiți într-o țară, în care limba vorbită este străină pentru ambii părinți, alegeți strategia – "Acasă o limbă, în societate alta". Atunci copilul va învăța acasă - limba părinților, iar în curte, la grădiniță, școală – limba țării.

3. Mai este o strategie, potrivit căreia, ambii părinți vorbesc în două limbi cu copilul, dar le delimitează în dependență de situație sau de zilele săptămînii. Această metodă este potrivită familiilor în care și părinți sunt bilingvi. Să presupunem că atît mama, cît și tata posedă la perfecție atît limba rusă, cît și cea română. Atunci puteți schimba limba în dependență de zilele săptămînii (de exemplu în zilelel pare - româna, în cele impare - rusa) sau în dependență de locul aflării (acasă și la grădiniță - româna, la bunei și în curte - rusa).

Regulile principale de învățare a două sau mai multe limbi

Regula Nr. 1. Despre ea deja am vorbit – e mai bine pentru copil să audă o limbă corectă, decît una "la modă" sau necesară, dar incorectă. Copilul trebuie să cunoască toate subtilitățile și posibilitățile unei limbi, iar să-l ajute în asta poate doar acel, pentru care limba aleasă este nativă. Nr. 1. Despre ea deja am vorbit – e mai bine pentru copil să audă o limbă corectă, decît una "la modă" sau necesară, dar incorectă. Copilul trebuie să cunoască toate subtilitățile și posibilitățile unei limbi, iar să-l ajute în asta poate doar acel, pentru care limba aleasă este nativă.

Regula Nr. 2. Consecvență. Este important să păstrați strategia lingvistică aleasă. Dacă părinții la un moment dat încurcă limbile sau le amestecă în timpul dicuției, atunci copilului îi va fi dificil să asimileaze varianta corectă. El va învăța limba "mixată", schimonosită și apoi va fi foarte greu să corectați acest lucru.

Regula Nr. 3. Stabilitate. Încă de la naștere copilul trebuie să audă ambele limbi minim 40% din timp. Or, dacă tata comunică cu copilul rar și puțin, limba lui nu va deveni pentru copil a doua maternă. De aceea, este important ca tăticii foarte ocupați, să aloce măcar 20 minute în zi pentru a comunica intens cu copilul, în limba lui nativă: să citească, să spună povești, să întrebe despre evenimentele zilei, despre propriiile realizări.

Regula Nr. 4. Răbdare. Nu certați copilul pentru geșeli sau pronunțare incorectă, dar corectați-l calm. Mixarea limbilor poate dura pîna la 4 ani, iar după această vîrstă copilul va poseda cu ușurință ambele limbi.

Regula Nr. 5. Nu pierdeți momentul. Psihologii consideră că pentru a cunoaște foarte bine două limbi, este important ca procesul de învățare să înceapă nu mai tîrziu de vîrsta de 3 ani. Doar pînă la acestă vîrstă, limba va fi asimilată, de creer, drept maternă. Pe urmă, ea va fi învățată ca una străină.

Pentru al doilea sau al treilea copil din familie este mult mai greu

S-a observant că al doilea sau al treilea copil din familie învață mult mai greu două limbi paralel și le încurcă mult mai frecvent. Cauza constă în faptul că, ei comunică nu doar cu 2 persoane, ci cu 3-4 membri ai familiei concomitent . Iar frații și surorile mai mari, deaj vorbesc două limbi, ceea ce dezorienteaza copilul mai mic. De aceea ar fi bine să învățați copilul mai mare să respecte strategia dvs. lingvistică – să comunice cu frațiorul/surioara doar într-o singură limbă, din cele două și să-l corecteze, atunci cînd le încurcă.

O problemă aparte este și alegerea grădiniței, școlii pentru un copil dintr-o familie bilingvă. Despre ea, însă, vom vorbi în unul din articolele următoare.