Elitex — instituție de învățământ privat, genul de activitate al căreia este oganizarea învățământului preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

Servicii și particularități:

Regresul în dezvoltarea copilului: așteptăm sau ne alarmăm?0

Regresul în dezvoltarea copilului: așteptăm sau ne alarmăm?

Regresul în sine reprezintă reîntoarcerea la un stadiu anterior de dezvoltare și se produce la nivel de comportament, gândire și socializare. Regresul poate fi reversibil și ireversibil.

Dezvoltarea umană se produce în formă de spirală — cu întoarcerea regulată la etapele anterioare. În cazul copiilor, această particularitate a dezvoltării este denumită "doi pași înainte, unul înapoi".

Regresul — o reacție naturală la anumite evenimente din viață, de regulă, asociate cu o stare serioasă de stres, șoc sau boală. La copii regresul apare foarte ușor, dat fiind faptul că psihicul și personalitatea copilului nu sunt suficient formate. Revenirea în dezvoltare a copilului poate fi constatată imediat în câteva direcții sau în una dintre ele. Printre acestea – tulburări de vorbire, de funcții motorii, tulburări emoționale și volitive etc.

Deseori, starea de regres la copil este asociată cu "programul personal" de dezvoltare a micuțului. Viteza de dezvoltare a unor noi abilități la copii, de obicei, este diferită, mai ales la băieței, și întotdeauna — absolut individuală. Parcă, copilul a început deja singur să meargă, să adoarmă de sine stătător, "să bată palma" și să fluture cu mânuța la despărțire, și, dintr-o dată, toate aceste abilități au dispărut. De fapt, micuțul încă nu este pregătit să utilizeze activ noua abilitate și, deocamdată, nu este dispus să părăsească zona sa de confort. Aici este necesar să vă potoliți egoismul de părinți — uneori insistența excesivă și cerințele sporite ar putea fi în deserviciul copilului.

Cele mai răspândite cauze

Dezvoltarea psihomotorie a copilului în primii trei ani din viață decurge cu o viteză nemaipomenită: dintr-un extraterestru mic, care uită uneori și să respire, el se transformă într-o personalitate mică, capabilă să adoarmă de sine stătător, să mănânce, să se așeze pe oală, să se îmbrace singur, îi apare vorbirea, iar ulterior și gândirea. Cu toate acestea, sarcina impusă acestui organism în creștere este colosală, și orice circumstanțe, la prima vedere nesemnificative, pot afecta consolidarea abilităților noi dobândite. Care sunt aceste circumstanțe?

  • Instabilitatea mediului. Despărțirile regulate cu părinții, schimbarea locului de trai, conflictele din familie, atenție insuficientă sau, control complet. În cazuri mai traumatice – divorțul părinților sau pierderea ”adultului propriu”. Tulburarea legăturii afective cu cea mai scumpă persoană - mama, care mereu este ocupată sau prea tăcută, poate încălca conexiunea emoțională, care reprezintă fundamentul pentru formarea unei personalități sănătoase.
  • Separarea de familie. Micuțul, care numai a nimerit la grădiniță sau școală, începe să se îmbolnăvească frecvent. Aceasta este una dintre formele de manifestare a regresului: dificultăți de adaptare, separarea de mamă, de ambianța familiară de casă … Copilul revine la etapa precedentă de dezvoltare, devine capricios, ar putea uita abilitățile deja dobândite, copiii mai mari își pierd perseverența, nu se isprăvesc cu sarcinile școlare, adică ”se transformă în bebeluși”, de care întotdeauna vor avea grijă. De obicei, îmbolnăvindu-se fizic, copilul primește mai multă atenție și grijă. Din acest motiv, dacă părinții nu înțeleg indicii dați de copil, atunci aceste semnale se transformă într-o boală somatică. Cu toate acestea, chiar atunci când copilul se însănătoșește, urmele regresiei se mai mențin o perioadă lungă de timp.
  • De multe ori, în prima perioadă de frecventare a grădiniței, la copii apar probleme cu așezarea la oală. Pe de o parte, copilul se obișnuiește cu veceul necunoscut, de regulă, comun, cu lipsa totală a intimității. Pe de altă parte, copii de multe ori se alintă, se rușinează să se ceară la oală. Învățați copilul să spună că vrea la veceu, nu ar trebui să-i fie frică să vă anunțe pe dvs. sau educatoarea că s-a produs un ”accident”. Îmbrăcați-l în haine pe care el le-ar putea dezbrăca rapid și de sine stătător. Lăudați micuțul atunci când folosește oala cu succes. Cu cât mai încrezut în sine va fi micuțul, cu atât mai posibil regresul să treacă mai repede.
  • Copiii frecvent se adaptează greu la viața de școlar, chiar dacă părinții îi sprijină în orice mod. În comportamentul copilului, în forme diferite, poate apărea starea de anxietate. Copilul poate plânge și nu-și lasă părinții să revină la etapele deja trecute (deget în guriță, enurezis, ”accidente” la școală, limbaj de bebeluș). În același timp, și părinții ar putea să nu înțeleagă că ei singuri sunt geloși, nu doresc să ofere libertate copilului, dar și că îi transmit copilului că are dreptul să devină independent.
  • Mărirea familiei. În multe cazuri, regresul este provocat de apariția în familie a unui alt copil. Pentru copilul care s-a obișnuit să fie centru universului, nașterea unui nou membru de familie este o adevărată lovitură, nici pe departe nu e un eveniment bun. Din cauza emoțiilor, i-ar putea apărea insomnia, tulburări de apetit, enurezis, sugerea degetului, mușcarea unghiilor. Copilul parcă l-ar copia pe nou-născut sau revine la comportamentul unui sugar, verificând dacă încă mai este iubit. Deseori părinții reacționează astfel încât copilul doar își confirmă suspiciunile că mama și tata nu-l mai iubesc. Vă rog, găsiți timp pentru a-i arăta copilului mai mare că a rămas la fel de iubit și unic. Permiteți-i să mai fie copil.
  • Reducerea bagajului de cuvinte. Micuțul, care deja suficient de bine își exprima gândurile, fie nu întotdeauna prin cuvinte complete, atunci când începe să meargă, brusc iarăși tace. Asimilarea noilor abilități activează toată atenția micuțului. Dar acest lucru arată așa de parcă copilul a uitat tot limbajul de bază. Nu este așa, vocabularul său pasiv continuă să se îmbogățească chiar și în această perioadă.
  • Într-o familie adoptivă, regresul copilului reprezintă una din etapele de adaptare, care tocmai vorbește despre faptul că totul decurge cu succes, în mod natural.
  • Diferite afecțiuni (viruși, infecții, anemie, traume etc.). Organismul mic și, totuși, încă slăbit își mobilizează toate resursele în lupta cu boala și, drept rezultat, temporar stopează orice altă dezvoltare.
  • Alimentația neechilibrată (dieta incorectă, foamea, deficitul de substanțe nutritive etc.): pentru dezvoltare, organismului nu îi este suficientă alimentația primită și într-un anumit moment ”se oprește”, pentru a supraviețui în această perioadă nefavorabilă. Drept rezultat, nu adaugă în greutate, frânează dezvoltarea fizică, apoi psihică.

Când este necesar să ne adresăm la specialiști

De cele mai multe ori regresul la copii este un proces natural. Și totuși, uneori, manifestările regresive la copil pot avea cauze mult mai serioase. Ar trebui să urmăriți cu mai multă atenție schimbările din comportamentul și reacționarea copilului și, pentru orice eventualitate, să consultați un specialist, dacă:

  • Micuțul încetează să reacționeze la solicitările simple ale părinților.
  • Copilul încetează sau nu învață să mențină contactul vizual cu persoana care i se adresează.
  • Copilul nu reacționează la obiectul propus, în general are un comportament straniu sau indiferent.
  • Micuțul fără niciun motiv a încetat să comunice și interacționeze emoțional, iar în loc de aceasta apar strigătele permanente ca modalitate de a-și exprima dorințele.
  • Apar probleme cu așezatul la oală, însoțite de micțiune sau tulburări de scaun.

Comportamentul părinților

Pentru părinți, regresul copiilor, de cele mai multe ori, devine un stres, deoarece ei rareori sunt pregătiți să accepte faptul că micuțul, care deja a învățat atâtea lucruri și este suficient de independent, ar putea pierde aceste abilități. Un asemenea regres ar putea provoca panică și incertitudine la părinți. Părintele care este informat despre asemenea particularități în dezvoltarea copiilor, este capabil să prevină apariția bolilor somatice, să accepte asemenea revenire și să ajute copilul să se reabiliteze, inclusiv din punct de vedere psihologic. Pe când părinții supraprotectori, dimpotrivă, ar putea consolida modalitatea regresivă a copilului de a reacționa, motiv din care la copil nu se formează alte metode, mai mature, de a accepta situațiile dificile.


Irina Dvornina
Irina Dvornina

Licențiată în știițe sociale, cu specializarea în domeniul psihologiei. Efectuează studii la cea de-a doua etapă a psihodramei în cadrul IGPM. Activează în următoarele direcții - sarcină, copii, casă și familie.

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Irina Dvornina — Psiholog Tel.: 0 794 3-60-18

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «De la 3 la 7 ani»

Articole populare a rubricii «De la 3 la 7 ani»