Articolul se referă la temele:

Top English School of Today (TEST) — școala de limbi străine unde studenții învață limba engleză într-un mediu liber și dinamic.

Cursuri:

Are abia 10 ani, dar deja se crede mare și tare! Cine sunt adolescenții timpurii0

Are abia 10 ani, dar deja se crede mare și tare! Cine sunt adolescenții timpurii

Credeați că problemele vor începe pe la 14 ani, iar odrasla dumneavoastră deja la 9-11 ani prezintă toate semnele unui adolescent tipic. Se revoltă, cade în extreme, se contrazice pe sine însuși și în mod categoric nu vă acceptă autoritatea. Posibil, pur și simplu, aveți în familie un adolescent timpuriu. Ce fel de fenomen este acesta și cum îi facem față, povestește psihologul Irina Dvornina.

Copiilor, care intră în pubertate, le este mai dificil decât celor din alte categorii de vârstă și etape de dezvoltare, și, probabil, chiar mai greu decât părinților lor. Acești copii încă mai au multe ”obligații”, dar practic nu au niciun drept. În locul lor continuă încă să ia decizii părinții, dar le solicită responsabilitate maximă. Ei au modificări nebune pe fon hormonal, dar nu conștientizează ce se întâmplă cu ei. Pe lângă toate acestea, adolescenții sunt extrem de încărcați și asupra lor se revarsă un flux mare de informații: noutăți, școală, desene animate, filme, teorii etc.

Când să așteptăm vârsta adolescenței?

Actualmente se consideră că granițele adolescenței au tendința de a se amesteca, copiii moderni se maturizează mai devreme, atât din punct de vedere fiziologic, cât și psihoemoțional. Dacă cu puțin timp în urmă, din punct de vedere academic, se considera că începutul adolescenței este la doisprezece-treisprezece ani, atunci astăzi primele semne ale acesteia pot fi observate și la opt ani. Aceasta se referă, în principal, la dezvoltarea fizică, dat fiind faptul că dezvoltarea psihologică continuă să nu se abată de la normele stabilite cu 15-20 ani în urmă.

Cu toate acestea, recent psihologii pentru copii din Marea Britanie, în urma unui șir de experimente, au propus să fie prelungită vârsta adolescenței până la 25 ani, pentru că încă la 18 ani, omul nu poate fi numit absolut matur și format.

În acest fel, rezultă că perioada de copilărie a micuților de azi devine mai scurtă, iar adolescența începe mai devreme și se încheie mai târziu.

Așadar, primele modificări fiziologice se observă la copiii moderni deja la 8-10 ani. Demarează procesul de pubertate a organismului. Evident, acest lucru imediat se reflectă în caracterul copilului. Schimbările spontane ale stării de spirit, negativism, interes pentru sine însuși, certuri și contrarieri continui – tablou caracteristic ce ilustrează adolescența timpurie.

Nu vă relaxați

Luați aminte că la această fază, copilul are nevoie de limite și reguli la fel ca până la această vârstă. Acestea îl ajută să nu piardă pământul de sub picioare într-o lume ce se schimbă pentru el în mod rapid. În același timp, micul rebel are nevoie de o relație cu părinții în care să predomine înțelegerea și atenția. În această perioadă, copilul are nevoie să trăiască în condițiile și ritmul de viață cu care este obișnuit, care nu vor adăuga stări de stres psihicului lui, servesc drept repere de stabilitate a vieții și obiceiurile sale. Toți acești factori contribuie la păstrarea atitudinii sănătoase a întregii familii într-o asemenea perioadă dificilă. Și rețineți, copilul dvs., chiar dacă a crescut, oricum mai are nevoie de îmbrățișarea părinților.

Prima etapă de maturitate, care durează aproximativ doi ani, va fi urmată de un an de viață echilibrată. Copilul parcă s-a obișnuit cu schimbările și s-a calmat. Dar rămâneți vigilent. După vârsta de 14 ani, furtuna hormonală începe din nou, cu noi forțe. Se schimbă și apar persoane autoritare, copilul se îndepărtează de părinți, ușor cade sub influență, inconsecvent susține opinia altora. Și cel mai dificil e că în această perioadă deja practic nu există metode de influență și pedepse adecvate. Ce putem face? Doar să ne amintim cum eram noi în acea perioadă și să așteptăm.

De ce actualmente copiii atât de devreme devin adolescenți?

În prezent nu există un răspuns sigur la această întrebare. Dar sunt câteva teorii care, la prima vedere, par a fi stranii, dar oferă măcar anumite explicații fenomenului ce are loc.

Teoria ”Alimentației”. Cea mai răspândită teorie, părtinitorii căreia consideră că de alimentație depinde toată dezvoltarea noastră, începând cu cea intrauterină. Ieșirea din situație, conform acestei teorii – alimentația sănătoasă și deplină a părinților mereu, în prezența copiilor, ceea ce formează și celui mic cultura alimentației sănătoase, și nu alimentația după principiul ”copilului – produse ecologice, iar mie – chips-uri și pate din conserve”. Actualmente, mâncarea conține substanțe care pot schimba ciclurile naturale și procesele dezvoltării noastre. La acestea se referă produsele bogate în fito-estrogeni. Este vorba despre componente naturale, care se conțin în multe plante, utilizate în producerea alimentației și produselor cosmetice. Structura acestora se aseamănă cu estrogenul uman, care, în special, reprezintă hormonul principal pentru fetițe, acesta fiind răspunzător de începutul pubertății.

Teoria ”Inteligenței”. Există părerea că dezvoltarea timpurie, care este atât de populară în ultimul deceniu, are și dezavantaje. Creierul dezvoltat în mod forțat, atrage în urma sa și corpul. Motiv din care, deja la 7-8 ani copiii devin nu doar dezvoltați din punct de vedere intelectual, dar și fizic sunt mai maturi. Interesele lor e dificil să le mai consideri copilărești.

Teoria ”Socială”. Stresul cronic la copii, în primul rând din cauza circumstanțelor familiale. Părinții provoacă maturizarea copiilor, certându-se în fața lor, impunându-i să devină arbitri în relația lor, punând pe umerii lor soluționarea problemelor adulților. Toate acestea, adesea, contribuie la maturizarea timpurie sau spontană a copiilor…

Cum supraviețuim în perioada pubertății?

  • Pentru familiile cu un stil de educație dictatorial, această perioadă este mai dificilă. Părinții cu greu se obișnuiesc cu faptul că brusc copilul tinde să devină independent în alegerile sale, în acțiuni. În același timp, adolescentul nou format, cel mai probabil, nu are experiența de a fi independent. Respectiv, își face multe cucuie, crescând. Adolescenții tind să manifeste un comportament de adult, contând pe respect. Părinților le va fi extrem de benefic să renunțe la autoritatea obișnuită și să învețe să comunice cu copiii la același nivel, ca între prieteni, nu în formatul ordinilor, ci a sfaturilor. Doar nu vă trece prin cap să dați ordine prietenilor? În același timp, sarcina părinților va fi aceea de a-i face pe adolescenți să înțeleagă că ei sunt responsabili de propriile acțiuni. Ce-i drept, aceasta are efect doar dacă acesta vede în familia sa exemple analogice.

  • În pofida faptului că etapa adolescenței ar putea începe atât la nouă, cât și la doisprezece ani, pentru aceasta trebuie să ne pregătim încă din copilărie. Nu în sensul că trebuie să procurăm valeriană din timp, ci că este cazul să învățăm copilul să gândească și să analizeze situația independent. Să-i conturați zone de responsabilitate, să-i permiteți să-și manifeste independența: atunci aveți șansa ca în continuare el să nu copieze, pur și simplu, comportamentul cuiva, ci să acționeze în mod independent.

  • Să discutați cu copilul despre ceea ce se întâmplă sau se va întâmpla cu corpul său, fie să-i propuneți literatură calitativă despre aceasta. Astfel, el nu se va speria la apariția unor schimbări fiziologice, se va accepta în mod adecvat pe sine însuși. Se va înțelege pe sine însuși.

  • Adolescenții sunt extrem de sensibili atunci când sunt luați în derâdere, iar de multe ori chiar pot vedea ironia, acolo unde aceasta lipsește. Cel mai bine să nu faceți glume pe seama a ceea ce este important pentru el, ce îi este scump, cât de straniu nu v-ar părea. Învățați să aveți încredere și să credeți în copilului dvs., și să-i dați frâu liber. Bineînțeles, doar după ce explicați adolescentului diverse probabile decizii pe care le-ar putea lua acesta. Va trebui să depuneți mult efort pentru a nu pierde legătura cu copilul și pentru a depăși obstacolele perioadei de pubertate fără pierderi.

  • Vorbiți cu copilul, mult și des, și începeți atunci când el încă vă aude!

Irina Dvornina
Irina Dvornina

Licențiată în știițe sociale, cu specializarea în domeniul psihologiei. Efectuează studii la cea de-a doua etapă a psihodramei în cadrul IGPM. Activează în următoarele direcții - sarcină, copii, casă și familie.

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Irina Dvornina — Psiholog Tel.: 0 794 3-60-18

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Mai mari de 7 ani»

Articole populare a rubricii «Mai mari de 7 ani»